Garanţii generale ale Conferinţei: în toate procedurile sale, Conferinţa Serviciilor Generale va observa spiritul Tradiţiei AA, având mare grijă ca conferinţa să nu devină niciodată locul unei averi sau puteri periculoase, ca principiul său financiar prundent să fie fonduri de operare suficiente, plus o rezervă amplă; ca nici unul din Membrii Conferinţei să nu fie pus într-o poziţie de autoritate necalificată asupra altora: ca toate deciziile importante să fie luate prin discuţii, vot şi oricând este posibil, printr-o unanimitate substanţială; ca nici o acţiune a Conferinţei să nu fie o pedeapsă personală sau incitare la controversă publică; ca dacă Conferinţa poate acţiona în serviciul Alcoolicilor Anonimi, nu va trebui să exercite niciun act de guvernare, şi că, ca şi Societatea Alcoolicilor Anonimi pe care o serveşte, Conferinţa însăşi va rîmâne întotdeauna democratică în gândire şi acţiune.
Conceptul considerat aici este constituit din Articolul 12 al Cartei Conferinţei. Există motive bune pentru a-l plasa în acest context.
Luată ca un întreg, Carta Conferinţei noastre este substanţa unui acord neformal care a fost făcut între grupurile AA şi Administratorii lor în 1955. Este baza agreată pe care operează Conferinţa Serviciilor Generale. În parte, Carta este un document flexibil; primele sale unsprezece articole pot fi uşor amendate de Conferinţa însăşi în orice moment.
Dar Articolul 12 al Cartei este el însuşi o categorie. Un amendament sau o anulare a oricăreia din garanţiile sale vitale va cere consimţământul scris al trei sferturi din toate grupurile listate care vor vota realmente orice asemenea propunere, şi este alocat pentru deliberare cu grijă timpul considerabil de şase luni. Dacă schimbările în Garanţiile Articolului 12 au fost făcute dificile, ele nu au fost făcute imposibile.
Este clar că toate aceste Garanţii au o mare şi permanentă importanţă pentru bunăstarea generală a AA. De aceasta trebuie să permitem schimbări ale lor numai după ce ne asigurăm de deficienţele acestora şi numai ca urmare a consimţământului comun al grupurilor AA însăşi. De aceea le-am acordat acelaşi rang cu cele Douăsprezece Tradiţii AA, avâd sentimentul că sunt tot atât de importante pentru serviciile mondiale AA cum sunt Tradiţiile pentru AA ca întreg.
Garanţiile Articolului 12 sunt o serie de angajamente solemne care garantează că Conferinţa însăşi se va conforma celor Douăsprezece Tradiţii AA; că Conferinţa nu poate deveni niciodată locul unor mari averi sau guvernări; că politica sa fiscală va fi întotdeauna prudentă; că nu va crea niciodată niciun fel de autoritate absolută; că va fi adoptat principiul unanimităţii substanţiale; că nu va fi luată niciodată nicio măsură punitivă; că nu va incita niciodată la controversă publică; că poate să servească numai AA-ul şi că va rămâne întotdeauna democratică în spirit. Aceste Garanţii indică calităţile prudenţei şi spiritualităţii pe care trebuie să le aibă întotdeauna Conferinţa Serviciilor Generale. Exceptând orice defect neprevăzut, acestea sunt legăturile permanente care ţin Conferinţa aliniată la mişcarea pe care o serveşte.
Există aspecte semnificative ale acestor Garanţii care trebuie luate în considerare. Observaţi, de exemplu, că toate sunt îndemnuri la prudenţă – prudenţă în relaţiile personale, prudenţă în chestiuni băneşti, şi prudenţă în relaţiile noastre cu lumea din jur. Pentru noi, prudenţa este o cale de mijloc funcţională, un canal de navigare clară între obstacolele fricii pe de o parte şi nesăbuinţei pe de altă parte. Prudenţa crează, în practică, un climat definit, singurul climat în care pot fi atinse armonia, eficienţa şi progresul spiritual consistent. Garanţiile Articolului 12 exprimă înţelepciunea de a gândi în prealabil viitorul, bazându-ne pe lecţiile din trecut. Ele sunt suma protecţiilor noastre împotriva erorilor inutile şi împotrive tentaţiilor umane foarte naturale spre avere, prestigiu, putere şi altele ca acestea.
Articolul 12 începe cu această declaraţie generală: „În toate procedurile sale, Conferinţa Serviciilor Generale trebuie să ţină cont de spiritul Tradiţiei AA...” Din toate corpurile şi grupurile din Alcoolicii Anonimi, Conferinţa trebuie să se simtă cea mai legată de Tradiţia AA. În fapt Conferinţa este numită „păzitorul Tradiţiilor Alcoolicilor Anonimi”. Tradiţiile însăşi furnizează baza generală pe care ne putem conduce cel mai bine serviciile. Tradiţiile exprimă principiile şi atitudinile prudenţei care duce la armonie. De aceea cele Douăsprezece Tradiţii AA dau modelul de unitate şi funcţionare care se aşteaptă de la Conferinţa Serviciilor Generale să-l exemplifice la cel mai înalt nivel posibil.
Garanţiile din Articolul 12 sunt următoarele:
Garanţia unu: „Conferinţa nu va deveni niciodată locul unei averi sau puteri periculoase”. Ce se înţelege prin „avere sau putere periculoasă”? Înseamnă că Conferinţa nu trebuie să aibă realmente bani sau autoritate? Evident că nu. Asemenea condiţie ar fi periculoasă şi absurdă. N-ar putea avea ca rezultat altceva decât o anarhie ineficientă. Trebuie să folosim nişte bani şi trebuie să existe oarece autoritate pentru a servi. Dar cât de multă? Cum şi unde ar trebui să tragem aceste linii?
Principala protecţie împotriva acumulării a prea mulţi bani şi prea multă autoritate în mâinile Conferinţei poate fi găsită în însăşi Tradiţia AA. Atâta timp cât Prezidiul nostru al Serviciilor Generale refuză contribuţii din afară şi menţine orice cadou individual pentru serviciile mondiale AA la o cifră modestă, putem fi siguri că nu vom deveni bogaţi într-un sens periculos. Nu este indicat nici un exces al contribuţiilor grupurilor peste chletuielile de operare legitime. Din fericire Grupurile AA au o reticenţă sănătoasă faţă de crearea serviciilor inutile care ar putea conduce la o birocraţie costisitoare în mijlocul nostru. De fapt, se pare că dificultatea principală va continua să fie aceea de informare eficientă a grupurilor AA despre care sunt necesităţile financiare reale ale serviciilor lor mondiale. Dacă este cert că nu vom deveni niciodată prea bogaţi prin contribuţiile grupurilor, trebuie doar să evităm tentaţia de a lua bani din lumea de afară.
În chestiunea acordării Delegaţilor, Administratorilor şi personalului destulă autoritate, riscul existent este de asemenea minor. Experienţa îndelungată, acum sistematizată în aceste Douăsprezece Concepte, sugerează că nu suntem susceptibili de a întâmpina probleme din prea multă autoritate în servicii. Dimpotrivă, se pare că dificultatea noastră va fi cum s-o menţinem la un nivel suficient. Trebuie să reamintim că suntem protejaţi împotriva calamităţii prea multei autorităţi prin rotaţie, prin participare la vot, şi carte redactate cu grijă. Totuşi auzim avertismente despre apariţia viitoare a unui dictator în Conferinţă sau la Cartierul General. În mintea mea, acestea sunt îngrijorări inutile. Organizarea noastră fiind aşa cum este, un asemenea aspirant nu ar dura un an? Şi în acest timp scurt ce ar putea folosi pentru bani? Delegaţii noştri, reprezentând direct grupurile, controlează ultimativ furnizarea de fonduri pentru servicii. De aceea ei constituie o verificare directă asupra dezvoltării a prea multă autoritate personală. Luaţi împreună, aceşti factori par să fie gardieni redutabili împotriva a prea mulţi bani şi prea multă autoritate.
Am văzut de ce Conferinţa nu poate avea niciodată un nivel periculos de putere umană, dar nu trebuie să trecem cu vederea faptul că există un alt gen de autoritate şi putere fără de care nu se poate: puterea spirituală care decurge din activităţile şi atitudinile servitorilor AA cu adevărat umili, altruişti şi dedicaţi. Aceasta este puterea reală care face să funcţioneze Conferinţa noastră. Bine s-a spus despre servitorii noştri, „Ei nu ne conduc prin mandat; ei ne conduc prin exemplu”. După ce ne-am convins cu prisosinţă că ei nu ne stăpânesc, am încredere că ne vor permite o şi mai mare inspiraţie conducându-ne prin exemplu.
Garanţia Doi: „Fonduri de operare suficiente, plus o Rezervă amplă, trebuie să fie principiul său financiar prudent”.
În această direcţie vom face o pauză în revederea atitudinilor noastre referitoare la bani şi raportul lor la efortul în servicii.
Atitudinea noastră asupra alocării de timp prezintă un contrast interesant prin comparaţie cu atitudinea noastră privitoare la alocarea de bani. Desigur că alocăm o grămadă de timp activităţilor AA pentru propria protecţie şi maturizare. Dar ne angajăm de asemenea într-un adevărat sacrificiu de dragul grupurilor, zonelor şi AA-ului ca întreg.
Mai presus de toate ne dedicăm noului venit, aceasta find munca principală a Pasului Doisprezece. În această activitate alocăm adesea multe ore din timpul de afaceri. Calculate în termeni financiari, aceste sacrificii colective s-ar aduna într-o sumă enormă. Dar nu ne gândim că ar fi ceva neobişnuit. Ne aducem aminte de acei oameni care ne-au dăruit timpul lor atunci când luptam pentru abstinenţă. Ştim de asemena că venitul cumulat al membrilor AA, acum de mai mult de un miliard de dolari anual, a fost rezltatul direct al activităţii AA. Dacă nu ar fi fost recuperat nimeni, nu ar fi fost niciun venit pentru niciunul dintre noi.
Dar când vine vorba de cheltuirea efectivă de numerar, în mod particular pentru conducerea superioară a serviciilor AA, mulţi dintre noi tin să devină puţin reţinuţi. Ne gândim la toată acea pierdere de câştig din anii de băut, la toate acele sume pe care am fi putut să le economisim pentru urgenţe sau pentru educaţia copiilor. Găsim de asemenea că atunci când aruncăm bani în pălărie la miting nu este atât de fastuos ca atunci cân vorbim ore întregi unui nou venit. Nu este prea mult romantism în plata birurilor. Uneori ne abţinem când ni se solicită să contribuim la cheltuielile de servicii ale zonei sau Intergrupului. Ca şi la serviciile mondiale mulţi remarcă „ Ei bine, acele activităţi sunt prea îndepărtate şi grupul nostru nu prea are nevoie de ele. Poate că nimeni nu are nevoie de ele”. Acestea sunt reacţii naturale şi de înţeles, uşor de justificat. Putem spune „Să nu răsfăţăm AA cu bani şi organizaţii de servicii. Să separăm materialul de spiritual. Aceasta va menţine cu adevărat lucrurile simple.”.
Dar în ultimii ani, aceste atitudini sunt peste tot în scădere; dispar repede atunci când nevoia reală pentru serviciile AA devine clară. Clarificarea unei asemenea necesităţi, este o simplă chestiune de informare şi educare corectă. Vedem aceasta în munca continuă depusă acum cu bune efecte pentru serviciile noastre mondiale de către Delegaţi, Membrii Comitetelor şi Reprezentanţii Serviciilor Generale. Ei descoperă că cerşirea banilor prin exercitarea de presiuni este nedorită şi inutilă în AA. Ei scot în evidenţă ce aduce cu adevărat dolarul donatorului în termeni de atragere a alcoolicilor spre AA si în termenii unităţii şi eficienţei noastre globale. Odată făcut acest lucru contribuţiile sperate încep să apară. Donatorii pot rareori să vadă care au fost rezultatele exacte. Oricum, ei ştiu foarte bine că nenumărate mii de alţi alcoolici şi familiile lor rămân în aşteptarea ajutorului.
Când privim la asemenea contribuţii cu adevărat anonime în această manieră, şi cum căpătăm o înţelegere mai bună a urgenţei lor continue, sunt sigur că contribuţiile voluntare ale grupurilor AA, suplimentate cu multe cadouri modeste individuale de la AA vor plăti facturile serviciilor noastre mondiale pentru anii viitori, în timpurile bune la orice rată.
Putem primi confort şi din faptul că nu trebuie să întreţinem un corp costisitor de lucrători plătiţi la Cartierul General Mondial. În raport cu dimensiunea mereu crescândă a AA, numărul lucrătorilor a scăzut. La începuturi Biroul nostru pentru Servicii Mondiale a angajat un lucrător plătit la fiecare o mie de membri AA. Zece ani mai târziu am angajat un lucrător plătit la trei mii de AA. Astăzi avem nevoie doar de un lucrător plătit la fiecare şapte mii de alcoolici în recuperare 1. Costurile prezente ale serviciilor noastre mondiale (200.000 $ anual în 1960) sunt văzute ca o sumă mică prin comparaţie cu dimensiunea actuală a Comunităţii noastre. Poate că nicio altă societate de dimensiunea şi activitatea noastră nu are o conducere superioară generală atât de redusă.
Desigur că aceste reasigurări nu pot fi luate ca o bază pentru abandonarea poiliticii financiare prudente.
Faptul şi simbolul unui simţ fiscal comun al AA poate fi văzut în Fondul de Rezervă al Prezidiului nostru de Servicii Generale. Acum acesta se ridică la puţin mai mult de 200.000 $ - cam cât cheltuielile Biroului Mondial pe un an 2. Aceasta este ceea ce am economisit timp de douăzeci de ani în mare parte din veniturile noastre din cărţi. Acesta este fondul care a prevenit în mod repetat deformarea severă şi, câteodată colapsul imediat al serviciilor noastre mondiale.
În circa jumătate din ultimii douăzeci de ani, contribuţiile grupurilor AA nu au reuşit să vină în întâmpinarea necesităţilor noastre mondiale. Dar Fondul de Rezervă, reînnoit mereu prin vânzarea de cărţi, a fost capabil să acopere aceste deficituri – şi, pe lângă aceasta să permită economisirea de bani. Nimeni nu poate ghici ce ar fi însemnat pentru vieţile nenumăraţilor alcoolici care nu ar fi ajuns la noi niciodată, dacă serviciile mondiale ar fi fost slabe sau inexistente. Prudenţa financiară a fost răsplătită prin vieţi salvate.
Aceste fapte despre Fondul nostru de Rezervă trebuie înţelese mai bine. Prin lipsa completă de înţelegere, încă se fac adesea remarci: (1) că Fondul de Rezervă nu mai este necesar, (2) că dacă Fondul de Rezervă continuă să crească va rezulta o avere periculoasă, (3) că prezenţa unui asemenea Fond de Rezervă descurajează contribuţiile grupurilor, (4) că pentru că nu anulăm Fondul de Rezervă ne pierdem credinţa, (5) că cărţile noastre sunt gândite să fie publicate contracost, aşa că aceste volume ar putea fi ieftinite pentru cumpărătorii strâmtoraţi, (6) că scoaterea de profit din literatura noastră elementară este contrară spiritualităţii adevărate. Dacă aceste puncte de vedere nu sunt sub nici o formă generale, ele sunt tipice. Poate că, atunci, există încă nevoia unei analize a lor şi răspunderea la întrebările pe care le ridică.
Să încercăm, prin urmare, să le verificăm. Reprezintă aceste puncte de vedere prudenţă adevărată? Vom fi lipsiţi de credinţă dacă vom insista prudent asupra solvenţei?
În sensul cărţilor AA ieftine, ar trebui să ne angajăm ca şi comunitate în acest gen de caritate financiară? Nu ar trebui să acest gen de donaţie responsabilitatea individuală? La urma urmei, este venitul obţinut de Cartierul General din vânzarea cărţilor cu adevărat un profit?
În momentul acestor scrieri, 1960, operaţiunile Cartierului General merg foarte bine. Contribuţiile grupurilor depăşesc necesităţile serviciilor noastre cu circa 5%. AA Grapevine continuă în roşu. Prin comparaţie cu zilele de mai înainte aceasta este minunat. Totuşi, aceasta este starea noastră în perioada de cea mai mare prosperitate pe care a cunoscut-o vreodată America. Dacă aceasta este condiţia noastră în vremuri bune, ce s-ar întâmpla în vremuri grele? Să presupunem că veniturile Cartierului General ar scădea cu 25% printr-o depreciere, sau că cheltuielile ar creşte cu 25% printr-o inflaţie galopantă. Ce ar însemna aceasta în bani lichizi?
Biroul Serviciilor Generale va arăta un deficit de 50.000$ pe an şi Grapevine ar înregistra peste aceasta un deficit anual de 20.000$. Ne-am confrunta cu un deficit total de 70.000$ la fiecare douăsprezece luni. Dacă într-o asemenea urgenţă n-am avea nicio rezervă şi niciun venit din cărţi, ar trebui în curând să concediem o treime din cei treizeci de lucrători şi membri de personal plătiţi. Multă corespondenţă ar rămâne fără răspuns, rugăminţi pentru informare şi ajutor ignorate. Grapevine ar trebui să fie închisă sau să devină un buletin informativ de mâna a doua. Numărul Delegaţilor participanţi la Conferinţa anuală a Serviciilor Generale ar trebui redus drastic. Practic şi spiritual, acestea ar fi penalităţi în care ne-am disipa Fondul de Rezervă şi venitul din cărţi.
Din fericire, nu va trebui să ne confruntăm cu o catastrofă ca aceasta. Rezerva noastră prezentă şi venitul din cărţi poate să ne ajungă timp de câţiva ani de vremuri grele fără cea mai mică diminuare de putere şi calitate a efortului nostru mondial.
Este o modă în zilele noastre să credem că America nu va mai vedea altă problemă serioasă în afaceri. Noi putem să sperăm şi să ne rugăm că nu se va întâmpla. Dar ar fi înţelept din partea noastră celor din AA să mizăm puternic pe aceasta şi să ne risipim economiile? Nu ar fi mult mai bine, în fond, pentru noi să ne creştem economiile în această perioadă când lumea din jurul nostru probabil că a împrumutat deja mai mulţi bani decât ar putea restitui vreodată?
Acum să examinăm afirmaţia că prezenţa Fondului nostru de Rezervă descurajează contribuţiile grupurilor. Se spune că s-a creat impresia că Cartierul General AA este deja bine şi nu mai are nevoie de bani. Aceasta nu este deloc o atitudine generală şi efectul ei asupra contribuţiilor este probabil mic.
Apoi urmează întrebarea dacă AA ca întreg ar trebui să se implice în orice măsură într-o acţiune caritabilă financiară faţă de nou veniţi şi sponsorii lor – prin vânzarea cărţilor noastre la preţul de cost sau mai mic. Până acum noi, AA, am crezut cu tărie că caritatea fianciară individuală nu trebuie să fie niciodată o funcţie a grupurilor sau AA-ului ca întreg. Pentru a exemplifica: când un sponsor ia în mână un nou venit, nu se aşteaptă nicicum că grupul îi va rambursa cheltuielile care apar când depune munca Pasului Doisprezece. Sponsorul poate să îi dea finului un costum de haine, să-i găsească o slujbă, sau să-i facă cadou o carte AA. Acest gen de lucruri se întâmplă frecvent şi este bine că se întâmplă. Dar asemenea filantropii sunt responsabilitatea sponsorului şi nu a grupului AA însuşi. Dacă sponsorul nu poate da sau împrumuta o carte, ea poate fi găsită în bibliotecă. Multe grupuri vând cărţi planificat. Nu există o insuficienţă de cărţi AA; mai mult de o jumătate de milion sunt acum în circulaţie. Prin urmare, nu există niciun motiv întemeiat pentru care serviciile AA ar trebui să livreze tuturor cărţi ieftine, inclusiv majorităţii care poate plăti uşor preţul actual. Apare clar pentru toată lumea că serviciile noastre mondiale au mai multă nevoie de acei dolari din cărţi decât au cumpărătorii.
Câţiva dintre noi au altă îngrijorare, raportată la aşa-numitul “profit” din cărţi. Faptul că Cartierul General AA şi cele mai multe grupuri vând cărţile pentru mai mult decât preţul de cost este considerat a fi rău din punct de vedere spiritual. Dar este acest venit noncomercial din cărţi cu adevărat un profit? În viziunea mea nu este. Acest venit net al grupurilor şi al Serviciilor Generale AA este de fapt suma mai multor contribuţii pe care cumpărătorii cărţilor le fac pentru bunăstarea generală a Alcoolicilor Anonimi. Solvenţa certă şi continuă a serviciilor noastre mondiale se bazează ferm pe aceste contribuţii. Privit în acest mod, Fondul nostru de Rezervă este văzut realmente ca agregat al multor sacrificii financiare mici făcute de cumpărătorii de cărţi. Acest fond nu este proprietatea unor investitori privaţi; este deţinut pe de-a-ntregul de AA însuşi.
Referitor la cărţi, poate că ar trebui spus un cuvânt cu privire la drepturile mele de autor din ele. Acest venit din drepturi de autor mi-a permis să fac tot restul muncii mele AA pe bază de voluntariat complet. Aceste drepturi de autor mi-au dat de asemenea asigurarea că, ca şi ceilalţi AA, mi-am câştigat separat posibilitatea proprie de a trăi. Acest venit independent mi-a permis de asemenea să gândesc şi să acţionez independent de orice fel de influenţe băneşti, situaţie care în anumite momente a fost foarte avantajoasă pentru AA ca şi pentru mine personal. De aceea sper şi cred că statutul drepturilor mele de autor vor continua să fie considerate un aranjament cinstit şi înţelept.
Garanţia Trei: “Niciunul din membrii Conferinţei nu va fi niciodată pus într-o poziţie de autoritate necalificată asupra niciunuia din ceilalţi”.
Am învăţat că acest principiu este de o valoare incalculabilă pentru conducerea armonioasă a afacerilor Conferinţei noastre. Aplicarea sa în structura noastră a fost deja discutată pe larg în Conceptul intitulat “Dreptul de Participare” care accentuează că servitorii noştri mondiali, atât ca indivizi cât şi ca grupuri, trebuie investiţi cu drepturi de vot în proporţie rezonabilă cu cele câteva responsabilităţi ale lor.
Pentru că acest drept de participare este atât de important l-am făcut subiectul acestei Garanţii, prin aceasta furnizând asigurarea că acţiunea Conferinţei singure nu poate schimba sau amenda acest drept. Pentru orice asemenea scop va fi necesar consimţământul larg al grupului, care se va dovedi dificil pentru Conferinţă să-l obţină, dar niciodată imposibil. Credem că toată experienţa noastră din servicii justifică pe deplin luarea acestei poziţii ferme împotriva creării autorităţii necalificate în orice punct din structura Conferinţei noastre.
Trebuie observat, de asemenea, că această Garanţie împotriva autorităţii absolute este mult mai generală şi cercetătoare în natura sa decât garanţia participării prin vot. Înseamnă că noi cei din AA nu vom tolera autoritatea umană absolută sub nicio formă. Drepturile de vot stabilite în conceptul “Participării” sunt pur şi simplu moduri practice de de verificare a oricărei tendinţe viitoare spre o autoritate necalificată de orice fel. Această stare sănătoasă a afacerilor noastre este desigur întărită în continuare de conceptele noastre de “Apel şi Reclamaţie”.
Mulţi AA au început deja să denumească Articolul 12 din Carta Conferinţei “Afişul de Drepturi al Serviciilor AA”. Aceasta pentru că ei văd în aceste Garanţii, şi în special în aceasta, a unui adânc şi iubitor respect pentru libertăţile spirituale ale prietenilor lor. Să dea Dumnezeu să nu fim niciodată atât de neînţelepţi încât să ne mulţumim cu mai puţin.
Garanţia Patru: “Că toate deciziile importante vor fi luate prin discuţii, vot şi, oricând e posibil, prin unanimitate substanţială”.
Aici pe de o parte ridicăm o protecţie împotriva oricărei autorităţi precipitate sau supraponderate a majorităţii simple; iar pe de altă parte luăm notă de drepturile şi de înţelepciune frecventă a minorităţii. Acest principiu garantează în continuare că toate chestiunile de importanţă, în măsura în care timpul permite, vor fi prelung dezbătute, şi că acele dezbateri vor continua până când o majoritate cu adevărat mare va putea suporta orice decizie critică pe care suntem chemaţi s-o luăm în Conferinţă.
Când luăm decizii în această manieră, vocea Conferinţei vorbeşte cu o autoritate şi încredere pe care o majoritate simplă nu ar putea-o avea niciodată. Dacă unii rămân în opoziţie, sunt mult mai satisfăcuţi pentru că cazul lor a avut o audienţă completă şi cinstită.
Şi dacă se întâmplă ca o decizie luată prin unanimitate substanţială să fie greşită, atunci nu pot exista incriminări. Toată lumea va fi capabilă să spună, “Ei bine, am dezbătut cu grijă, am luat decizia, şi s-a dovedit a fi una proastă. Mai mult noroc data viitoare!”
Ca multe idealuri foarte înalte, principiul unanimităţii substanţiale, are anumite limitări practice. Ocazional, o decizie a Conferinţei poate să fie de o asemenea urgenţă încât trebuie făcut ceva imediat. Într-un asemenea caz nu putem permite unei minorităţi, oricum bine intenţionată, să blocheze o acţiune vitală necesară care este evident în cel mai bun interes AA. Aici trebuie să investim în majoritate, câteodată o majoritate descoperită, încrederea de a decide dacă dezbaterea Conferinţei trebuie încheiată şi urmată de o acţiune finală. În anumite alte cazuri, majoritatea va trebui de asemenea să-şi exercite dreptul său de necontestat. Să presupunem de exemplu că o minoritate mică încearcă ostentativ să folosească principiul unanimităţii substanţiale pentru a bloca o acţiune în mod clar necesară. Într-un asemenea caz va fi de datoria majorităţii să contracareze această utilizare greşită a principiului de unanimitate substanţială.
Totuşi experienţa noastră ne arată că majorităţile rareori va fi necesar să adopte poziţii radicale ca acestea. Fiind în general animaţi de spiritul “unanimităţii substanţiale” am descoperit că Conferinţa noastră poate fi aproape întotdeauna ghidată de acest principiu valoros.
În treacăt trebuie observat că Conferinţa va trebui câteodată să decidă, cu privire la o problemă particulară, care vor fi cerinţele pentru unanimitate substanţială – două treimi, trei sferturi sau chiar o majoritate mai mare poate fi cerută pentru a rezolva o problemă particulară. Un asemenea acord avansat poate desigur să fie bazat pe o majoritate simplă.
Concluzionând asupra acestei Garanţii, poate fi spus că fără-ndoială atât rezultatele practice cât şi cele spirituale ale practicării unanimităţii substanţiale s-au dovedit deja a fi foarte bune.
Garanţia cinci: “Că nicio acţiune a Conferinţei nu va fi vreodată o pedeapsă personală sau o incitare la controversă publică”.
Practic toate societăţile şi guvernările simt necesar să aplice pedepse personale asupra membrilor individuali pentru violări ale credinţelor, principiilor sau legilor lor. Din cauza situaţiei sale speciale, Alcoolicii Anonimi găseşte acestă practică inutilă. Când noi, cei din AA eşuăm în urmarea simplă a principiilor spirituale, alcoolul ne dărâmă. De aceea nu este necesar un sistem administrativ uman de penalizări. Această condiţie unică este un avantaj enorm pentru noi toţi, o condiţie pe care ne putem baza pe deplin şi pe care nu trebuie niciodată s-o abandonăm în favoarea metodelor de atac şi pedeapsă personală. Dintre toate societăţile a noastră poate să-şi permită cel mai puţin riscul resentimentelor şi conflictelor care ar rezulta atunci când am cădea în tentaţia de a pedepsi la mânie.
Pentru acelaşi motiv nu putem şi nu trebuie să intrăm în controverse publice, nici chiar în autoapărare. Experienţa noastră a arătat că, deşi pare providenţial, AA-ul a fost făcut o excepţie de la nevoia de ceartă cu cineva, indiferent de provocare. Nimic nu poate fi mai distructiv pentru unitatea noastră şi pentru binele mondial de care se bucură AA, decât controversa publică, indiferent cât de promiţătoare ar părea beneficiile imediate.
De aceea este evident că armonia, siguranţa şi eficienţa AA-ului va depinde mult de menţinerea unor atitudini nonagresive şi pacifiste în toate relaţiile noastre publice. Aceasta este o misiune exactă, pentru că în zilele noastre de băut eram înclinaţi spre supărare, ostilitate, revoltă şi agresiune. Şi chiar dacă acum suntem abstinenţi, vechile tipare de comportament sunt încă într-o oarecare măsură cu noi, întotdeauna tinzând să explodeze la orice scuză plauzibilă. Dar noi ştim aceasta, şi mă simt încrezător că în conducerea afacerilor noastre publice vom găsi întotdeauna amabilitatea de a exercita o abţinere eficientă.
Ne bucurăm de anumite avantaje inerente care vor face sarcina de autocontrol relativ uşoară. Nu există niciun motiv real pentru oricine să obiecteze dacă o mulţime mare devine abstinentă. Aproape oricine poate fi de acord că acesta este un lucru bun. Dacă, în timpul procesului, suntem forţaţi să dezvoltăm o anumită cantitate de onestitate, umilinţă şi toleranţă, cine va fi dat afară pentru aceasta? Dacă recunoaştem că religia este domeniul preoţimii, şi practicarea medicinei este pentru doctori, putem coopera foarte bine cu amândoi. Cert este că baza pentru o controversă în aceste domenii este redusă. Este un fapt că AA-ul nu are nici cel mai mic complex de reformă sau politică. Încercăm să ne plătim cheltuielile, şi ne concentrăm strict asupra singurului nostru scop.
Acestea sunt câteva din motivele pentru care AA poate trăi uşor în pace cu toată lumea. Acestea sunt avantaje naturale pe care nu trebuie să le aruncăm niciodată prin intrarea prostească în sectorul controversei publice sau acţiunii punitive împotriva oricui.
Pentru că Conferinţa Serviciilor Mondiale ne reprezintă pe noi toţi, acest corp este special însărcinat cu datoria de a stabili cel mai înalt standard posibil cu privire la aceste atitudini nonpunitive şi de evitare a controversei publice. Conferinţa va trebui să facă mai mult decât să reprezinte aceste principii; ea va trebui frecvent să le aplice în diferite situaţii. Şi câteodată Conferinţa va trebui să desfăşoare acţiuni protective în special în domeniul violării Tradiţiilor. Această acţiune, oricum, nu trebuie niciodată să fie punitivă sau controversată agresiv la nivel public.
Să luăm în considerare câteva situaţii tipice care pot adesea să reclame atenţia Conferinţei şi câteodată acţiuni definite:
Să presupunem că AA-ul ar cădea într-un atac public ascuţit sau într-un ridicol greu; şi să luăm cazul particular în care acestea au în fapt o justificare precară sau deloc.
Aproape fără excepţie se poate considera cu încredere că cea mai bună apărare a noastră în aceste situaţii ar fi absenţa oricărei apărări – adică tăcere completă la nivel public. Oamenii nerezonabili sunt cu toţii stimulaţi de mai multă opoziţie. Dacă, cu un umor bun, îi lăsăm complet singuri, sunt capabili să se retragă cel mai repede. Dacă atacurile lor persistă şi este limpede că sunt greşit informaţi, ar putea fi înţelept să comunicăm cu ei într-un mod temperat şi informativ; şi de asemenea într-o asemenea manieră încât să nu poată folosi comunicarea noastră ca o bază pentru noi atacuri. Asemenea comunicări rareori este necesar să fie făcute oficial de către Conferinţă. Foarte adesea putem folosi serviciile bune ale prietenilor. Asemenea mesaje de la noi nu trebuie să ţină cont de motivele atacatorilor; trebuie să fie pur informative. Aceste comunicări trebuie să fie de asemenea particulare. Dacă sunt făcute publice, ele vor fi adesea luate ca o scuză nouă pentru controversă.
Dacă, oricum, o critică a AA este parţial sau total justificată, poate fi bine să ne însuşim aceasta în mod particular, împreună cu mulţumirile noastre – încă ţinându-ne departe de nivelul public.
Dar sub nicio formă nu trebuie să etalăm furie sau orice intenţie punitivă sau agresivă. Aceasta trebuie să fie cu siguranţă politica noastră inflexibilă. Într-un asemenea cadru Conferinţa şi Cartierul General va trebui să facă întotdeauna estimări bine gândite a ceea ce trebuie sau ce nu trebuie să facem în aceste cazuri.
Putem fi confruntaţi cu violări publice ale Tradiţiilor AA. Indivizi, organizaţii din afară, şi chiar proprii noştri membri pot încerca să folsească numele AA pentru scopurile lor individuale. Cum AA creşte în dimensiune şi recunoaştere publică, tentaţia de a folosi greşit numele nostru poate să crescă. Pentru aceasta am investit în Conferinţa noastră o sarcină de protecţie cu privire la aceste condiţii. Conferinţa, aşa cum ştim, este “păzitorul” Tradiţiilor AA. Întodeauna a existat ceva confuzie în legătură cu acest termen de “păzitor”, şi poate ar trebui să-l clarificăm.
În mintea câtorva AA, “păzitor” al Tradiţiilor AA implică dreptul şi datoria de partea Conferinţei de a pedepsi public sau a da în judecată fiecare violator. Dar nu am putea adopta o politică mai rea; în fapt, asemenea acte publice agresive ar pune Conferinţa în postura de a viola o Tradiţie AA pentru a apăra o alta. De aceea, acţiunile agresive sau punitive trebuie eliminate, chiar şi în acest domeniu.
În mod particular, oricum, putem să-i informăm pe violatori că sunt în afara ordinii. Dacă aceştia persistă, putem continua prin a folosi toate resursele de convingere pe care le avem şi acestea sunt adesea considerabile. Manifestată astfel, o fermitate persistentă va aduce adesea rezultatul dorit.
Pe termen lung, însă, va trebui să ne concentrăm în principal asupra presiunilor opiniei AA şi a opiniei publice. Şi în acest sens va fi necesar să menţinem o educare continuă a canalelor de comunicare publică de toate felurile privitoare la natura şi scopul Tradiţiilor noastre.
Oricând şi oricum putem, va fi necesar să informăm publicul general de asemenea; în special asupra folosirii greşite a numelui Alcoolicii Anonimi. Această combinaţie de forţe de respingere poate fi foarte descurajantă pentru violatori sau potenţiali violatori. În aceste condiţii ei descoperă curând că devierile lor sunt neprofitabile şi neînţelepte. Experienţa noastră a arătat că educarea continuă şi generală cu privire la Tradiţiile noastre va fi o prevenţie şi protecţie redutabilă în anii ce vor veni.
Simţind greutatea tuturor acestor forţe, anumiţi membri care acţionează împotriva Tradiţiilor AA spun câteodată că sunt cenzuraţi sau pedepsiţi şi prin aceasta guvernaţi. Va apărea, oricum, că dreptul AA de a se opune calm şi particular la violări concrete este cel puţin egal cu drepturile violatorilor de a încălca. Aceasta nu poate fi numită acţiune de guvernare. Unii deviatori au suferit mai degrabă critici personale severe din partea unor membri AA individuali, şi aceasta este de compătimit. Oricum acesta nu este un motiv pentru noi să ne oprim să reamintim tuturor celor preocupaţi indezirabilitatea încălcării Tradiţiilor AA în faţa întregului public. Se poate spune cu toată francheţea că dificultăţile celor care contravin Tradiţiilor sunt în principal necazuri pe care şi le fac singuri.
Un alt gen de problemă care merită luată în considerare este dezacordul ocazional între noi care ajunge într-o atenţie publică nedorită. De exemplu, ne-am trezit odată cu un proces în care două grupări ale AA îşi disputau posesia numelui AA pentru uzul Integrupului, numele fiind încorporat de una din ele. Într-un alt caz, într-o regiune din străinătate a existat mai degrabă o proastă publicitate când o secţiune considerabilă din grupurile de acolo au devenit convinse că ar trebui să accepte subvenţii financiare din partea guvernului ţării lor pentru a promova munca AA, în ciuda Tradiţiei AA. Această dificultate internă nu ar fi trebuit să ajungă la suprafaţă pentru public pentru că nu a fost cu siguranţă altceva decât o chestiune de slabă manevrare a înţelegerii reciproce şi temperamentului bun.
Din fericire acest gen de episoade au fost rare şi relativ nedăunătoare. Dar asemenea dificultăţi pun anumite întrebări pentru viitor. Ce ar trebui să facă Conferinţa Serviciilor Generale în legătură cu acest gen de lucruri?
Amintindu-ne întotdeauna autonomia grupurilor şi faptul că Cartierul General AA nu este o secţie de poliţie, cel mai bun lucru ce poate fi făcut în cele mai multe cazuri este îndemnul la meditaţie. Ce înseamnă Tradiţia în acest sens, şi care a fost experienţa noastră, pot fi oferite întotdeauna ca şi chestiuni de informare. Putem întotdeauna accentua evitarea ajungerii unor astfel de dezacorduri la nuvel public. Toate părţile îşi pot aminti că critica nefavorabilă sau ridicolul care poate reieşi din asemenea conflicte se pot astfel reflecta asupra AA încât să împiedice noii veniţi să ni se alăture.
Apoi, de asemenea, o mulţime din aceste dificultăţi cu Tradiţia sunt de anvergură strict locală, neavând implicare serioasă naţională sau internaţională. Multe dintre ele reprezintă diferenţe sincere de opinie sau de cum trebuie interpretată Tradiţia: dacă lucrul cel mai bun ar fi lejeritatea sau observaţia strictă. În special când se operează sub nivelul public, experienţa noastră cu Tradiţia relevă zone gri, unde nu pare posibilă interpretarea în alb sau negru. Aici violările sunt atât de discutabile şi inconsecvente încât sunt greu de rezolvat. Aici ne abţinem de la a da sugestii, dacă nu sunt cerute insistent. Simţim că aceste probleme trebuie rezolvate în principal pe plan local de către cei preocupaţi.
Există, de asemenea, o problemă gravă cu care nu a trebuit încă să ne confruntăm. Aceasta ar fi de natura unei fisuri adânci străbătând întreg AA-ul – o separare de opinii atât de serioasă, încât ar putea implica retragerea unei părţi din membrii noştri într-o altă societate a lor proprie, sau încheierea unei alianţe cu o agenţie externă în contardicţie cu Tradiţia AA. Aceasta ar fi vechea poveste a divizării şi schismei de care istoria este atât de plină. Ar putea fi alimentată de forţe religioase, politice, naţionale sau rasiale. Ar putea reprezenta un efort de a schimba AA-ul în mai bine. Dar ar pune cu siguranţă Conferinţa în faţa întrebării ce să facă sau ce să nu facă.
O asemenea dezvoltare este greu de imaginat. Noi, AA, de obicei ne asumăm o miză prea mare şi avem prea multe în comun pentru a cădea în faţa aceste foarte obişnuite bolnăviciuni a lumii din jurul nostru. Încă, această asigurare confortabilă nu este un motiv să refuzăm să gândim preventiv la această posibilitate. Dacă ar veni vreodată, o asemenea dezvoltare ar putea fi o surpriză şi un şoc terifiant. Ar putea să apară multe pasiuni înflăcărate care ar face adevăratele soluţii constructive dificile, poate imposibile.
Pentru că societatea de pretutindeni este azi într-o asemenea stare de fisiune, mulţi dintre noi au dat acestui subiect toată consideraţia. Opinia noastră este considerată aceasta: cea mai bună atitudine posibilă a Conferinţei într-o atare circumstanţă ar fi aceea a lipsei aproape complete de rezistenţă – în niciun caz furie, în niciun caz atac. Nu avem o doctrină care să trebuiască întreţinută. Nu avem un număr de membri care trebuie mărit. Nu avem o autoritate care trebuie sprijinită. Nu avem prestigiu, putere sau mândrie care trebuie satisfăcută. Şi nu avem proprietăţi sau bani care să fie subiectul real al unor împărţiri. Acestea sunt avantaje de care trebuie să ne folosim la maximum posibil în cazul unui eveniment de divizare majoră; ele ar face atitudinea calmă şi considerarea nonrezistenţei posibile pe de-a-ntregul şi foarte practicabile.
De fapt, la o scară mai redusă, am practicat acest principiu dintotdeauna. Când un beţiv apare printre noi şi spune că nu-i plac principiile AA, oamenii şi managementul serviciilor; când declară că ar putea face lucruri mai bune în altă parte – noi nu suntem îngrijoraţi. Spunem pur şi simplu: „Poate că cazul tău este diferit. De ce nu încerci altceva?”
Dacă un membru AA spune că nu-i place grupul său noi nu suntem tulburaţi. Spunem pur şi simplu „De ce nu încerci un altul? Sau înfiinţează tu unul”. Când actorii, poliţiştii sau preoţii noştri vor grupuri proprii, noi spunem „Foarte bine! De ce nu încercaţi ideea?” Când un grup AA insistă să conducă un club, noi spunem „Ei bine, aceasta câteodată merge prost, dar la urma urmei poate că voi o să reuşiţi.” Dacă AA individuali doresc să se asocieze pentru absolut orice întreprindere noi încă spunem „Foarte bine. Noi sperăm doar că nu vă veţi desemna eforturile ca grup sau întreprindere AA”. Aceste exemple ilustrează cât de departe am mers deja cu încurajarea libertăţii ansamblului, acţiunii sau chiar a schismei. Tuturor acelora care doresc să se desprindă din AA le adresăm o călduroasă invitaţie s-o facă. Dacă pot să facă mai bine în alte moduri noi ne bucurăm. Dacă, după o încercare nu se pot descurca noi ştim că se confruntă cu o opţiune: pot înebuni sau muri, sau se pot întoarce la Alcoolicii Anonimi. Decizia le aparţine în întregime. (Ca o chestiune de fapt, cei mai mulţi se întorc.)
În lumina acestei experienţe, devine evident că în eventualitatea unei scindări masive nu trebuie să risipim timp pentru a-i convinge pe dizidenţi să rămână cu noi. Cu încredere şi bună dispoziţie îi putem invita să separe şi le dorim numai bine dacă o fac. Dacă o duc mai bine sub noile auspicii şi condiţii schimbate, ar trebui să ne întrebăm noi înşine dacă nu am putea învăţa din proaspăta lor experienţă. Dar dacă dimpotrivă vor duce-o mai rău în alte circumstanţe, şi dacă apare o rată semnificativ crescândă de nefericire şi moarte printre ei, şansele ca cei mai mulţi sp se întoarcă în AA sunt foarte puternice.
Fără supărare sau constrângere va fi necesar doar să fim atenţi şi să aşteptăm voia Domnului.
Dacă nu creem o problemă acolo unde nu există, nu ar trebui să apară dificultăţi. Putem să ne vedem de afaceri în linişte. Livrarea de băuturi în zilele noastre va fi inepuizabilă, şi putem continua să fim bucuroşi că am elaborat cel puţin o formulă prin care mulţi vor ajunge la abstinenţă şi o viaţă nouă.
Avem o zicală că „AA este pregătit să dea toată înţelepciune şi experienţa pe care o are – toată cu excepţia numelui AA însuşi”. Prin aceasta înţelegem că principiile noastre pot fi folosite în absolut orice aplicaţie. Nu dorim să le facem propriul nostru monopol. Cerem doar ca folosirea publică a numelui AA să fie evitată de către acele agenţii care doresc să-şi însuşească ele însele tehnicile şi ideile AA. În cazul că numele AA ar fi greşit aplicat într-o asemenea conexiune ar fi desigur de datoria Conferinţei Serviciilor Generale să facă presiuni pentru încetarea unei asemenea practici – întotdeauna scurtând cearta publică asupra chestiunii.
Protejarea numelui AA este de o asemenea însemnătate pentru noi, că ne-am gândit odată să-l înregistrăm peste tot în lume, prin aceasta asigurându-ne nouă înşine modul legal de a opri orice folosire greşită. Ne-am gândit chiar să cerem Congresului favoarea neobişnuită de a ne acorda o încorporare în Congres. Aveam sentimentul că existenţa acestor remedii legale s-ar putea dovedi un mare avantaj 3.
Dar după câţiva ani de deliberări Conferinţa Serviciilor Generale a decis împotriva unui asemenea curs. Povestea dramatică a acestei dezbateri şi concluziilor sale poate fi găsită în cartea istoriei noastre „Alcoolicii Anonimi ajung la maturitate”. Acele Conferinţe timpurii au crezut că puterea de a acţiona în justiţie este periculoasă pentru a fi în posesia noastră. A fost recunoscut că un proces civil este o controversă publică, ceva în care Tradiţia noastră spune că nu putem să ne angajăm. Pentru a asigura poziţia noastră legală, ar fi fost necesar să încorporăm întreaga noastră Comunitate, şi nimeni nu ar fi vrut să vadă modul nostru de viaţă spiritual încorporat. Părea cert că putem avea încredere în opinia AA, opinia publică şi Dumnezeu însuşi că vor avea grijă de Alcoolicii Anonimi din acest punct de vedere.
Garanţia Şase: „Că dacă Conferinţa poate acţiona în serviciul Alcoolicilor Anonimi, nu trebuie să exercite niciodată niciun act de guvernare; şi că, ca şi Societatea Alcoolicilor Anonimi pe care o serveşte, Conferinţa însăşi va rămâne întotdeauna democratică în acţiune şi spirit.” 4
În Conceptele precedente, a fost acordată multă atenţie libertăţilor extraordinare pe care Tradiţiile AA le acordă membrilor săi individuali şi grupului său: nu există penalizări pentru neconformarea la principiile AA; nu există nici un fel de taxe sau îndatoriri – doar contribuţii voluntare; nu se exclud membri din AA – apartenenţa să fie alegerea fiecărui individ; fiecare grup AA să-şi conducă afacerile interne cum doreşte – singura cerinţă este să se abţină de la acte care ar putea dăuna AA în ansamblu; şi în final orice grup de alcoolici reuniţi pentru abstinenţă se pot autonumi grup Aaţinând cont că, ca şi grup, nu au alt scop sau afiliere.
Probabil că noi, AA, avem mai multă şi mai mare libertate decât orice altă comunitate din lumea de azi. Aşa cum deja am văzut, noi nu proclamăm aceasta ca pe o virtute. Ştim că personal trebuie să alegem conformarea la cei Doisprezece Paşi şi Douăsprezece Tradiţii AA, altfel ne confruntăm cu dizolvarea şi moartea, atât ca indivizi cât şi ca grupuri.
Pentru că acordăm o valoare atât de mare libertăţilor noastre, şi nu putem vedea vreun moment în care va fi necesară limitarea lor, aici, în special ne alăturăm Conferinţei Serviciilor Generale în a ne abţine complet de la orice act de autoritate guvernamentală care ar putea afecta în vreun fel libertatea AA sub Dumnezeu. Menţinerea acestor libertăţi în Conferinţa noastră este o garanţie amplă şi practică că Conferinţa însăşi va rămâne întotdeauna democratică în acţiune şi spirit.
De aceea ne aşteptăm ca Conferinţa noastră să încerce întotdeauna să acţioneze în spiritul respectului reciproc şi iubirii – unui membru pentru celălalt. În schimb, aceasta semnifică că încrederea reciprocă trebuie să primeze; că nicio acţiune nu trebuie să fie făcută la mânie, grabă sau nechibzuinţă; că se va avea grijă pentru a respecta şi proteja toate minorităţile; că nicio acţiune nu trebuie să fie vreodată punitivă personal; că oricând este posibil acţiunile importante se vor face în unanimitate substanţială; şi că Conferinţa noastră va fi întotdeauna prudentă în garda împotriva tiraniilor mari sau mici, indiferent că acestea se află în majoritate sau minoritate.
Suma acestor câteva atitudini şi practici este, în viziunea noastră, esenţa vitală a democraţiei – în acţiune şi spirit.
Libertatea sub Dumnezeu de a creşte după voia şi imaginea Sa va fi întotdeauna ţelul Alcoolicilor Anonimi. Fie ca Conferinţa Serviciilor Generale să fie văzută întotdeaua ca un simbol principal al al acestei libertăţi dragi.
Ca oameni, noi cei din AA, credem că libertatea noastră de a servi este adevărata libertate prin care trăim – libertatea în care fiinţăm.
1 1997 – aproximativ unul la cincisprezece mii, SUA şi Canada
2 În 1997 Fondul de Rezervă de 7.719.000 $ a acoperit cheltuielile de funcţionare pentru 9 luni.
3 Oricum, numele Alcoolicii Anonimi şi prescurtarea AA au fost înregistrate legal în 1972.
4 Aici Bill foloseşte aparent inadvertent expresia „în acţiune şi spirit” în loc de „în gândire şi acţiune” care apare atât în Carta Conferinţei cât şi în declaraţia Conceptului XII.